Un gest cat un caracter


Oameni care motiveaza

18-04-2015
Like 381

La Montreal, înaintea întâlnirii de Fed Cup dintre Canada și România, Alexandra Dulgheru i-a întins mâna adversarei sale Eugenie Bouchard (numărul 7 în clasamentul WTA). Canadianca a refuzat să strângă mâna Alexandrei, spunând ulterior: „Nu am nimic cu ea. Dar nu cred în ideea de a-i ura succes adversarei mele înainte de meci.” E un gest, e o gândire în spatele acestui gest, un tipar de comportament interior și exterior care trădează faptul Bouchard nu va ajunge niciodată o reală campioană. Ea chiar n-a mințit: nu are nimic cu Alexandra Dulgheru; e o foarte bună jucătoare de tenis; e frumoasă, e în atenția lumii. Dar gestul acela denotă cât deranj este în interiorul său, cât de puțină încredere are cu adevărat în ea dacă o poate dezechilibra o strângere de mână. Ceea ce e în mintea ei se va vedea întotdeauna și în afară. Frica din interior creează rezultate în exterior.

Adică, succesul tău, fericirea ta stau în strângerea unei mâini care ți s-a întins cu drag?!?  Fetei ăsteia, oricât ar câștiga, oricât ar urca în clasamentul WTA, nu-i va fi niciodată îndeajuns, va suferi mereu pentru că nu are destul, iar oamenii îi vor părea mereu dușmani. Chiar a declarat, cu alt prilej, că nu se află în circuitul internațional de tenis pentru a-și face prietene; că nu există așa ceva. Acel gen de om care spune, de regulă: „Am un singur prieten, restul sunt cunoștințe.” Da, dar iată din ce cauză sunt oamenii din jur doar cunoștințe. Nu din vina lor. E imposibil să fii înconjurat numai de oameni nedemni de prietenia ta. Numărul 1 mondial de ar ajunge Bouchard, n-ar face-o fericită decât pentru o clipă, și ăsta chiar e un lucru trist în viața oricărui om.

În schimb, Alexandra Dulgheru a reacționat excelent. A zâmbit, și-a păstrat în mare parte starea și a făcut ulterior declarații dintre cele mai relaxate și pline de bun simț. A fost și ea surprinsă, într-adevăr; gestul de a-și încrucișa mâinile la piept (vezi mai jos, pe filmare) trădează disconfortul creat de comportamentul adversarei, dar, în mintea ei, a recadrat situația și a rămas cea pe care o lume întreagă o aplaudă acum. Alexandra, chiar dacă nu va ajunge niciodată în Top 10 WTA, are mai multe șanse să fie o persoană fericită în viață decât Bouchard.

„A fost puțin ciudat, pentru că ei ne-au zis ‘shake hands”, iar ea nu a vrut. E decizia ei! Dar fiecare se comportă cum vrea. Poate nu a dat bine pe cameră, dar chiar nu mă deranjează ce a făcut Eugenie Bouchard.” Respect, Alexandra! E vorba de inteligență emoțională, care nu poate fi suplinită de toată educația școlară din lume.

Chiar și canadienii, cu tot „patriotismul” de care se prevalează oamenii în astfel de momente, s-au arătat dezamăgiți: „Având în vedere că are nevoie acum de mai multă energie pentru a depăși acest moment urât, pe care toată planeta îl ia în discuție, decât cele 10 secunde de care ai nevoie să-i strângi mâna cuiva, ceea ce a făcut Bouchard e doar o alimentare a contestatarilor săi”.

Dacă are disponibilitatea de a dialoga puțin cu ea însăși, Eugenie Bouchard ar putea învăța și corecta ceva în subconștientul său. Dar frica aceea care i-a spus „nu da mâna cu ea!” e mult prea profundă și îi transmite canadiencei mesaje de genul: „niște nesimțiți jurnaliștii ăștia că fac atâta caz de gestul meu!”. Va pasa problema către ceilalți, va proiecta în alții propriile umbre, fără să-și dea seama de asta. Nu e de condamnat; e de compătimit.

Și eu obișnuiam să spun, până acum câțiva ani, că dezvoltarea personală e o pasiune: o ai sau n-o ai. Doar că ea e un mod de viață: vrei sau nu vrei să fii fericit. Atât.

Vezi secvența video AICI.



Taguri:
[ academia de bine]   [ alexandra dulgherubouchard dulgheru strangere de mana]   [citate motivationale]   [eugenie bouchard]   [inteligenta emotionala]   [jung]   [tenis fed cup]