Dezvoltare Personala
Mintea omului e ca o bucată de plastilină. Ba mai moale, când se supune continuu remodelării spre rezultate din ce în ce mai bune,... ba mai tare, pentru că a fost uitată la soare și s-a cam uscat. Dar și uscată fiind, plastilina poate fi readusă la starea care o face maxim de eficientă.
Un om care alege să se dezvolte personal - spiritual, psihic (interior), dar ȘI practic - urmează câțiva pași foarte simpli. Simpli pentru cei într-adevăr hotărâți să evolueze ritmat, constant, nu doar să se prefacă. Omul acela despre care vorbesc:
1.Citește cât mai mult și mai variat. Citește și ce înțelege sau îi place mai puțin, tocmai pentru a înmuia plastilina. Asta implică efort mai mare, senzație de disconfort, de "n-are rost", dar e singura metodă de a ieși dintre limite în ceea ce privește rezultatele serioase în viață. Altfel, e vorba de cultură generală și atât.
2.Participă la tot felul de evenimente, intră în diverse programe, multe și variate, indiferent că nu toate consideră ulterior că l-au ajutat. Nu poate ști niciodată dinainte cât de multe va avea de învățat chiar și din ceva ce constată apoi că nu l-a ajutat în mod concret, așa cum se aștepta el. Dar nimic nu se întâmplă degeaba pe lumea asta.
3.Își planifică. Ce? Orice. Pentru a învăța să planifice cu adevărat obiective tot mai importante. Pentru a învăța că fără o planificare atentă, nu există disciplină reală. Prin urmare, obiceiurile nu se schimbă, nu le obligă nimic dacă (auto)disciplina nu o face. Și omul va trăi cu senzația că ăia care reușesc au noroc sau că ăia care sugerează disciplina sunt niște fraieri.
4.Acționează! Acționează chiar dacă nu e perfect informat, chiar dacă nu știe de unde s-o apuce, chiar dacă nu i se pare încă momentul potrivit. Dacă nu are clar în minte un moment potrivit cât mai apropiat, va avea rezultate mari la celebrul Paște al Cailor.
5.Învață din greșelile făcute pe parcurs, din eșecurile mari și mici și continuă, oricât de greu i s-ar părea: Învățare + Acțiune + Învățare + Acțiune... Astea nu se fac pe rând și nu încetează niciodată.
Respectând cu adevărat cei 5 pași de dezvoltare, mintea
*capătă coerență în gândire,
*își crește în mod uimitor intuiția și
*introduce în zona de confort acțiunea susținută, cu riscuri calculate.
NErespectând cei 5 pași, aceeași minte - numită și "mintea secretarei" - va alerga mereu în toate direcțiile, mereu ghidată de compulsiile dorințelor și aversiunilor, de compulsiile lui "așa îmi place mie, așa vreau eu" și ale lui "dacă nu am/nu avem rezultate, e din cauza ta". "Mintea secretarei" se va ocupa cu de toate, obținând, prin urmare, rezultate nemăsurabile, neobservabile. Se va aglomera cu o sumedenie de activități cărora le va spune utile, plăcute, dar care nu aduc nimic în plus în lumea fizică. Omul va afirma zilnic: "am făcut și astăzi o mulțime de lucruri importante, dar degeaba". Se va ascunde în spatele unor activități mici și necesare, fugind de activitățile grele și esențiale, prioritare. Și, din păcate, nici nu va fi în stare să recunoască asta, fiindcă ar tebui astfel să se schimbe pe sine.
Brian Tracy are o vorbă: "începe cu ce nu-ți place". Ca să poți ajunge mai târziu să faci mult mai mult din ceea ce-ți place decât reușește majoritatea.
Respectă pașii, investește în ei timp, bani, energie și... Hai Sus! Căci e nevoie sus de cât mai mulți; lumea are nevoie de tine bogat din toate punctele de vedere, lumea are nevoie de modele de acțiune.