Leadership, Inteligenta Emotionala
Au fost destule momente în viața mea când, în situații conflictuale, deși poate aveam dreptate, nu cred că am reacționat cum era cel mai bine. Nici pentru mine, nici pentru ceilalți. Privesc în urmă și revăd totul din unghiuri diferite. Iau în considerare și aspecte pe care atunci, la cald, am refuzat să le văd. De ce am refuzat atunci? Pentru că mintea omului, necondusă cum se cuvine, e mult mai dornică să i se dea dreptate și să facă pe eroul, decât să găsească acea soluție optimă pe termen lung, dincolo de orgoliu și de interesele imediate. Mi-e clar că, în situații asemănătoare, m-aș comporta altfel, aș asculta mai mult, aș lăsa de la mine, aș căuta rezultatele dorite, nu autopedepsirea sau pedepsirea altora.
Destul de des, reacționăm disproporționat. Când te confrunți cu experiențe negative, ai rareori disponibilitatea de a vedea lucrurile așa cum sunt, în ansamblul lor. Pentru asta, e nevoie să faci un pas în spate, să poți privi mai de departe, să poți observa și ce nu te interesează să observi. Știu, nu ai chef pentru anumite detalii în momentele respective, pentru că ele ar putea diminua din vina celuilalt, ar putea micșora gravitatea acuzațiilor tale, ar putea face ca lucrurile să arate măcar puțin diferit. Și la cald, nu vrei asta. Dar tocmai cine reușește să gestioneze în mod potrivit situația la cald va fi cel care are ceva de câștigat. Indiferent dacă în clipa aia pare un pierzător. Este, dacă mai ții minte, subiectului episodului doi al seriarului „Hai Sus!”, pe care-l poți vedea și revedea aici, cu tot cu tehnici.
Iar atunci când totuși ai pierdut, când ai eșuat într-un proiect sau altul, alături de cineva, caută să înțelegi în primul rând ce ai de învățat din povestea respectivă, indiferent cine a fost sau nu de vină, indiferent cât de dureroasă a fost căderea. Dacă nu înveți, rămâi în poziția victimei ori a persecutorului. Oricare dintre ele e necâștigătoare.
Când ai o experiență neplăcută, ce anume îți spui în gândul tău?
*Eu nu am vrut de la bun început să fac asta, așa că nu-mi pasă, nu mă interesează, să se descurce alții.
*Sunt un ratat, nu sunt bun de nimic, mereu se întâmplă la fel, viața mea e praf.
*Renunț și nici că mai încerc vreodată; de ce să mă leg la cap dacă tot nu-mi iese? Nu sunt eu de vină.
*E greu, dar am câștigat ceva experiență din asta. Am greșit, dar ia să văd cine, cum m-ar putea ajuta să ies de-aici.
*Dacă sunt sincer cu mine și-mi pun întrebări potrivite, poate găsesc soluții noi. Am încercat deja două-trei rezolvări fără niciun rezultat, așa că am s-o caut pe-a patra, pe-a cincea...
Ne dezvoltăm inteligența emoțională sau rămânem în zona pierzătorilor pentru totdeauna. Ne maturizăm cu adevărat sau retrăim iar și iar aceleași necazuri, greutăți, insuccese. Putem avea o mulțime de școli, de diplome, de medalii. Dacă ele nu ne îmbunătățesc felul de a vedea viața, viața nici că se îmbunătățește.
Atitudinea îți decide Altitudinea, fără îndoială! Hai Sus! :)