Filme despre Tine
Filmul ăsta, din 2014, e o dramă statică, sâcâitoare, care te doare fără să-ți facă nimic. Greoi. 97 de minute, dar par de două ori mai multe. NU e un film rău. E doar foarte realist. Prea fidel extras dintr-o viață de om care și-a pierdut speranța, care trăiește în virtutea inerției, care crede că el e bun, iar ceilalți au toți câte o problemă sau mai multe.
Al Pacino e Manglehorn, un proprietar de magazin mecanic. Singur, bătrân, curtat, urâcios, departe de copilul lui, la figurat, nu la propriu. Își iubește maxim nepoțica, are o pisică la care ține ca la un om și niște oameni în jur la care se preface că nu ține deloc.
E o poveste despre inerția convingerilor care limitează ce-i frumos în viață. Despre nefericire ca decizie inconștientă a propriei minți. Și despre schimbare. Despre ce înseamnă schimbarea și cum stă ea la îndemâna fiecăruia dintre noi. Schimbarea adevărată e grea. Dar ucigător de necesară dacă vrei să fii fericit/ă.
Manglehorn, vorbind în gând cu fiul său: Am coborât din autobuz, ținându-te în brațe în primele tale zile de viață, și ne-am întâlnit cu o veche amică de-ale mele. S-a uitat la mine… s-a uitat la noi… și a zis: „omule, tu chiar știi ce e dragostea. Nu realizezi că toți sunt invidioși pe cât de bine îți este ție acum… pe câtă dragoste ai în tine. Într-o zi, vei afla și tu cât de bine îți este deja.”
Sunt atâția oameni care se supără când le sugerezi că ei trebuie să se schimbe și nu ceilalți…