Inteligenta Emotionala, Metafore Terapeutice
Oamenii au principii. Cu toții avem sau susținem că avem așa ceva. Doar că principiile absolute de viață sunt câteva, au avut niște înțelepți grijă să le scrie într-o carte deșteaptă cu vreo 2000 de ani în urmă. „Să nu furi, să nu minți, să nu ucizi…” În rest, oamenii au inventat noi și noi principii de viață, dar nu neapărat după care să se ghideze, ci care mai degrabă unele care să le justifice acțiunile, exprimările, comportamentele, în contradicție poate cu principiile altora. Exemplu? Sunt o mulțime de proverbe și vorbe celebre care spun că: „Bătaia e ruptă din Rai”, ” Bătaia la copii e ca buruiana de leac”, „Două-trei cozi de topor curg din dragoste” etc. DAR: căruia dintre noi îi place să ia bătaie? Cine are amintiri plăcute de pe urma unei bătăi încasate? Câți acceptă, în momentul în care mănâncă bătaie, că este ok să i se întâmple asta? Știința psiho-medicală contrazice bine studiat și argumentat ideea că bătaia respectă un principiu uman sănătos.
E mult mai ușor să-i dai una în 5 secunde decât să stai să-i explici, să-i arăți unde a greșit sau, și mai și, să analizezi unde ai greșit Tu, să-i fii exemplul bun, având răbdare să te poată urmări și să-și schimbe singur valorile, convingerile, atitudinea, comportamentul. Dar, ca să nu te simți vinovat, bagi proverbul cu „Bătaia e ruptă din Rai”. Și astfel ne formăm toți cu tendințe agresive, cu pornirea de a judeca, de a critica, de a pedepsi imediat pe cine greșește. De a exagera unele greșeli sau de a le minimaliza pe altele, în funție de propriul interes, de propriul comportament nonconștient. Nu va mai rămâne nimeni care să acționeze și altfel și vom spune că asta e societatea, de ce să ne schimbăm noi când alții nu o fac? Deși, întotdeauna, schimbarea începe cu noi înșine.
Eu cred că bătaia e ultimul lucrul la care merită să ajungem într-un conflict, într-o situație limită, într-o poveste cu oameni care greșesc cumva față de noi. Adevărata putere e aia interioară, care te oprește să bați, să rănești pe cineva, care te oprește să-l supui pentru că te simți superior lui. Când autocontrolul crește, dorința de control cu orice preț asupra celorlalți scade. Când autocontrolul crește, crește flexibilitatea omului, crește capacitatea de schimbare, de adaptare. Darwin spunea că nu supraviețuiesc speciile cele mai inteligente ori cele mai puternice, ci alea care se adaptează cel mai ușor schimbării.
Un manager mi-a cerut odată ajutorul de tip HR (recrutare de resurse umane). Pentru angajarea unor oameni. Și-mi spunea că el îi preferă pe cei cu principii. „Chiar dacă sunt încăpățânați, chiar dacă nu-i scoți dintr-ale lor, măcar știi că se ghidează clar după niște principii în viață.” Nu l-am contrazis, nu ne ajuta cu nimic să o fac; era convingerea lui profundă, bazată pe logica și experiența personală. Doar l-am întrebat câte ceva care se rezuma la: „Dacă ai un proiect foarte important, care cere un timp limită de execuție, care pune în joc viitorul companiei, viitorul tău și al familiei tale, un proiect despre care știi, simți deja că e cel mai bun cu putință, chiar dacă nu toată lumea crede același lucru… și vine un angajat important, cu niște principii de viață care dau parțial peste cap realizarea optimă a proiectului; nu cooperează, fiindcă îi încalci principiile. Ce faci?”. „A, păi, așa îl oblig, normal!” Adică principiile sunt bune numai teoretic; dacă ne izbim de ceva concret, gata, pa, principii! Și ale noastre, și ale altora.
flexibilitatea echilibrată, comunicarea cu tine și cu ceilalți, consensul reprezintă întotdeauna calea către succes personal, familial, profesional și de orice altă natură. Iar echilibrul se exersează și el la fel ca orice mod de gândire, de simțire și de acțiune. Se exersează la fel ca un sport. Așa cum exersezi ca să înveți a citi, a scrie, a socoti. Se exersează cu atenție, cu calm, fără autojudecare aspră atunci când „nu iese”. Va ieși, cu siguranță, din ce în ce mai bine!
Un învățător îi spuse cândva discipolului o scurtă poveste:
– Stejarului îi plăcea să se laude în fața ierbii: ”Eu sunt cel mai puternic din această poiană. Pe tine te calcă toată lumea în picioare, pe când eu sunt atât de viguros și de tare încât nimeni nu-mi poate face niciun rău”. Iarba îl ascultă în tacere. Într-o zi, o furtună puternică se abătu asupra lor. Iarba, cu ușurință, se aplecă sub vânt și furtuna nu reuși să-i smulgă nici măcar un fir. În schimb, stejarul pierdu o mulțime de crengi și se despică până la jumătate… Așa că ia aminte: flexibilitatea este mai importantă decât tăria!
– Am înțeles, învățătorul meu.
– Dar ascultă și continuarea! Iarba i se lăudă stejarului: ”Eu sunt cea mai puternică. Pe tine, furtuna aproape că te-a distrus, pe când mie nu a putut să-mi facă absolut nimic. Flexibilitatea mă face mai puternică decât tine”. Stejarul o ascultă în tacere. Odată, veni un taur în poiană. Observă stejarul și se repezi spre el să-l doboare. O zi întreagă se chinui, dar nu reuși să-l miște din loc cu nici măcar un centimetru. În schimb, făcu una cu pământul aproape toată iarba din jur. Așa că ține minte: decât să fii flexibil, mai bine să fii tare!
– Dar această concluzie este absolut contrară celei precedente!
– Corect. Acum, du-te și caută un raspuns la tot ce ți-am povestit astăzi…
Există cu adevărat principii de viață… dar hai să ne întrebăm în fiecare situație concretă cât de riguroase e bine să fie, pe care și câte le aplicăm dintre ele? Le aplicăm pentru soluții câștigătoare sau le aplicăm împotriva cuiva?
Echilibrul nu are o rețetă bătută în cuie, nu e matematic. Cădem prea ușor în extreme. Nimeni nu ne poate preda soluțiile problemelor noastre personale! Doar noi înșine avem rezolvarea ideală, indiferent cât de greu, cât de neverosimil, cât de abstract, cât de absurd ni s-ar părea la un moment dat! Calitatea vieților noastre depinde de calitatea întrebărilor pe care ni le punem, fără frica de răspunsurile care nu ne plac.
Sunt Cătălin Stoica, trainer, coach și speaker din extraordinara echipă a lui John Maxwell, și, ca de fiecare dată, te salut cu "Hai Sus!" Academia de Bine te susține!
Dacă tu consideri necesar acest articol în autoeducarea noastră ca oameni, în schimbarea unor percepții ale persoanelor apropiate, mai distribuie-l și altora. Mulțumesc frumos!