1er amour. Atât

21-06-2014

Un film canadian, de limbă franceză. Din 2013. Slab cotat pe imdb. Pentru că nu are nimic comercial în el. Nici nu e vreo capodoperă, dar măcar e un petic de viață, e rupt cu ceva durere din existența cuiva. Plus cadre multe luate parcă de pe instagram.

Antoine e un puști de aproape 14 ani, care, împreună cu familia – mama, tata – își petrece vara pe o insulă, într-o casă de vacanță închiriată. Întâmplător, vizavi locuiește o fostă colegă de facultate de-ale tatălui. Ex-colega are o fiică, Anna, proaspătă absolventă de liceu. Și de aici începe nebunia. O nebunie casnică, adolescentină și nu numai; nebunia primei iubiri a lui Antoine. Acea poveste în care mintea stă mereu într-un singur loc, orice-ai face. În care stângăciile vârstei, teribilismul, voyeur-ismul incontrolabil, fiorul biologic din pantaloni, admirația, pasiunea, apoi obsesia pentru cineva pe care crezi că îl cunoști și îl iubești sunt redate extrem de natural. E o iubire tipică, neîmpărtășită din partea unei fete care, la vârsta ei, caută maturitatea bărbaților mai în vârstă, nicidecum puritatea unui copil.

Tipică până la un punct. Fiindcă, mai târziu, lucrurile se complică, dincolo de aspectul unei povești obișnuite dintr-o viață de adolescent. Fiecare familie cu secretele ei. Cu încercările ei. Când se rupe ceva, tu ce alegi? mai degrabă să repari sau să îți iei lumea-n cap?

Mai multe nu am a spune, pentru că ar însemna să-ți povestesc filmul. Când n-ai ce face pe-acasă, când plouă, tună, fulgeră afară și nici somn nu-ți este, bagă-te să vezi 1er amour! E o lecție… deloc unică. Dar interesantă, dacă mă întrebi pe mine.