Metafore Terapeutice
Un învățător privi calm în ochii ucenicilor săi și le puse o întrebare: „Atunci când se unesc două râuri secate, câtă apă au împreună?”.
Discipolii, siguri pe ei, răspunseră: „Normal că nu vor avea apă împreună dacă nici inițial nu au avut”.
Bătrânul învățător continuă: „Așa e și cu oamenii. Mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre voi își va găsi perechea, cum s-ar zice. Un om crede că aceasta e cheia fericirii sale, că de ‘celălalt’ depinde propria împlinire. Că ‘jumătatea’ îl va face fericit toată viața. Dar, dacă nu veți învăța să vă bucurați de viață și să vă simțiți împliniți și în singurătate, nu veți fi fericiți nici atunci când veți avea alături pe cineva, decât poate la început… Iar viața e foarte plină de exemple; priviți în jur: părinți, prieteni, cunoscuți… Înainte să vă găsiți perechea, fiți siguri că râul vostru este plin, că dați voie apei să izvorască de pretutindeni…”
Nu e doar o pildă, o povestire și-atât; e o realitate care decurge din lumea interioară a fiecăruia. Pregătește-te mental-emoțional să ai singur tot ceea ce ți-ai putea dori vreodată lângă altcineva. În caz contrar, riști să nu găsești nici lângă celălalt ceea ce-ți dorești… și vei da vina pe el. Celălalt te poate completa, dar nu poate fi ceea ce vrei tu să fie. Gândește-te că va trebui să-l placi o viață întreagă exact așa cum e acum. Căci și acum, și pe viitor, el va avea aceleași calități și aceleași defecte, indiferent că tu ai ochi sau nu să le vezi de la început. „N-am știut că e așa sau așa…” N-ai vrut să știi, dar era. Am și eu propriile experiențe, ca și tine.
Hai Sus! Căci "sus" nu are limite.