Ordinea lucrurilor și iarăși selfie


Dezvoltare Personală, Motivație

19-08-2015
Like 209

Cineva mă suna zilele trecute fiindcă trece printr-o perioadă foarte dificilă din anumite puncte de vedere. Și-mi cerea sfatul; care se voia, de fapt, a fi soluția problemelor sale. Am vorbit mult timp la telefon. Eu nu dau soluții. Soluțiile trebuie să vină din interior. Altfel, ajut pe cineva doar parțial. Am pus întrebări peste întrebări. Răspunsul se finaliza aproape invariabil cu: „dar nu e vina mea, nu am ce să fac”. Oamenii așteaptă să le spui doar ceea ce vor să audă…

Am invitat persoana la o ședință de coaching, oferită gratuit. Mi-a spus că nu are timp. Deși, înainte, îmi zisese că nu știe cu ce să-și mai umple timpul.

I-am dat ceva de făcut cu ea însăși și am invitat-o într-un program Mastermind – grup de studiu și coaching de grup pentru stimulare de resurse. I-am sugerat inclusiv niște activități care, cu siguranță, i-ar stimula creativitatea și puterea interioară. Mi-a zis: „să se mai așeze lucrurile, să se mai liniștească situația în care sunt și, după aia, vin”.

Iată! Întotdeauna așteptăm să primim înainte să oferim. Așteptăm să ne treacă setea înainte de a bea apă. Așteptăm să fim mai informați înainte să citim. Așteptăm să se schimbe lumea fără ca noi să schimbăm concret ceva. Vestea proastă este că niciodată nu va fi posibilă așa rezolvare.

Dacă am un blocaj (de orice fel), dacă nu-mi place ce mi se întâmplă sau cum decurge viața mea în momentul de față, e nevoie să înțeleg foarte clar că, oricât de vinovați ar fi unii din mediul exterior, primul care decide cum arată viața mea sunt Eu. Dacă eu nu mă schimb și nu schimb ceva la mine, în gândirea (convingerile) și în comportamentul meu, în activitățile mele zilnice (mari sau mici, importante sau de rutină), nimic nu se schimbă cu adevărat pentru mine.

Cum să aștepți să știi întâi să cânți și abia apoi să-ncepi să exersezi? Cum să-ți recapeți zâmbetul și încrederea în tine dacă tu nu faci nimic fizic pentru asta? Creierul nu știe când omul e fericit și când nu. El secretă niște hormoni foarte importanți doar atunci când Tu declanșezi acest proces. Faci ceva care teoretic ți-ar plăcea, iar creierul atât așteaptă. Chiar dacă în clipa asta n-ai niciun chef, „n-ai timp”, ești prea copleșit de gândurile apăsătoare și necazurile prin care treci, fă ceva diferit, ceva ce nu se asortează deloc cu starea ta actuală. Ceva care înseamnă poate efort fizic, poate efort creativ, poate efort de interacțiune cu oamenii… E imposibil să nu se schimbe ceva în starea ta, în resursele tale și în credința ta că se rezolvă orice-ar fi de rezolvat. Dar trebuie să faci! Să faci de câte ori e nevoie pentru a schimba ceva în viața ta.

Apropo de postarea de zilele trecute cu selfie. Eu, personal, am studiat foarte mult și cu atenție fenomenul, fiindcă voiam să înțeleg obiceiul autofotografierii excesive. Am studiat aspectul cu ajutorul și participarea multor subiecți, care au binevoit să răspundă întrebărilor mele despre ei înșiși. Concluzia e cea pe care am redat-o scurt în articolul ăsta.

N-am mai detaliat acolo, însă îți spun acum ce am observat, fără echivoc, la oamenii care au încredere în sine crescută:

-cred în ei înșiși (răspund mereu că pot, că de ei depinde, că se iubesc cu bune și cu rele, că, după noapte, urmează mereu o nouă zi, că le place să schimbe, că nu se tem de nou, de necunoscut);

-cred în ceea ce fac (fac ce le place și le place ce fac; iar dacă nu le mai place, schimbă, nu dau vina pe context);

-cred în dorințele lor (visuri și obiective. Nu se îndoiesc de ceea ce-și doresc, nu spun că n-au cum să și le îndeplinească, dar, înainte de toate, își stabilesc tot timpul ceea ce-și doresc. Atunci când nu stabilește permanent ce vrea și care-i sunt obiectivele, omul va trăi în bătaia vântului și se va văita că vântul e de vină).

Acestea sunt 3 aspecte extraordinare pe care le-am descoperit la oamenii (care se simt) puternici. Și acei oameni, în viețile lor, au succes, dar, mai important decât toate, sunt fericiți.

Dacă tu crezi că ești puternic, așa e. Dacă tu crezi că nu ești puternic, așa e. Puterea e o stare, o senzație, un sentiment dat de cine ești, de ceea ce faci și de ceea ce ai. Nu de bani, nu de funcții, nu de alții. Astea vin abia după ce tu te simți deja puternic.

Am mai observat că persoanele foarte pasionate de selfie în (aproape) fiecare zi m-au contrazis abrupt: nu ai dreptate, nu e adevărat! Dar eu nu țin să mi se dea dreptate. Întreabă-te pe tine dacă simți că așa e sau nu. Întreabă-te sincer. Și dacă ți-e teamă de răspuns, reiau: fă un exercițiu simplu: timp de 30 de zile nu-ți mai face și nu mai posta niciun selfie. Dacă poți fără probleme, ori eu mă înșel în ceea ce spun, ori tu ești o excepție. Dacă poți cu probleme (ca un sevraj), e un exercițiu foarte bun pentru tine, menit să-ți vindece o dependență bolnăvicioasă. Dacă nu poți deloc… de ce mă mai contrazici? :)

Atitudinea îți decide Altitudinea. Hai Sus! :)



Taguri:
[academia de bine]   [atitudine]   [catalin stoica dezvoltare personala]   [de ce selfie]   [hai sus]   [schimbare]   [studiu inteligenta emotionala]