Dezvoltare Personala, Inspiratie
Dacă spui cuiva pilda cu peștele și undița (o știi, da?), va replica imediat într-un mod înțelept: "Corect, așa e cel mai bine, să cauți undița, să înveți să pescuiești și să nu mai aștepți tot timpul peștele de la altul".
Dacă urmărești oamenii în situațiile concrete de viață, vei vedea că aleargă permanent după peștele gata prins, gata gătit și, eventual, curățat și de oase. Așa suntem construiți: să iubim inconștient zona de confort, de siguranță, de obișnuință, chiar dacă obișnuința confortabilă e moartea evoluției. Să iubim siguranța până la obsesie, până la durere. Căci, în general, e mult disconfort în zona de confort.
În același timp, ne atrage continuu imaginea măreață a celui care am putea deveni, imaginea fabuloasă a locului în care am putea ajunge. Iubim destinația, dar disprețuim ori ignorăm călătoria. Aici avem în fiecare zi de lucru cu noi înșine.
Oamenilor nu le plac întrebările de calitate, introspective; ridică din umeri la întrebările ale căror răspunsuri necesită eforturi mentale și emoționale incomode. Preferă, de multe ori, să răspundă cu: "așa nu se poate, așa n-are cum, așa e absurd". Pentru că oamenii vorbesc din experiență. Și mie mi se întâmplă. Dar închipuie-ți cum ar fi fost ca frații Wright, autorii primului zbor cu avionul, să fi judecat totul numai prin prisma experienței personale și a istoriei, numai prin prisma trecutului, a ceea ce se putuse deja vreodată. Sau gândește-te la Edison cu becul, cu acele mii de încercări pe care le-a făcut înainte să putem aprinde noi lumina electrică prin casă.
La tot ce nu s-a făcut e nevoie să gândești "out of box", apelând la energia viitorului, a imaginației, a "absurdului"; să visezi dincolo de ceea ce lumea spune că e "realist". Restul sunt efecte. Destule neplăcute, dar cu unul mare și tare, ăla dorit. Până la urmă, vorba unui proverb indian, dacă finalul nu e fericit, înseamnă că nu e finalul.
Oamenilor nu le place nici să li se pună întrebări puternice, nici să și le pună. Dar se întreabă obsesiv de ce nu au soluții la problemele apărute. Christian Simpson afirmă despre calitatea vieții unui om că poate crește în mod evident numai dacă își crește
*calitatea întrebărilor pe care le pune altora,
*calitatea întrebărilor pe care le acceptă din partea altora și
*calitatea întrebărilor pe care și le pune lui însuși.
Se spune că pentru fiecare problemă, există o soluție încă dinainte de a apărea problema. Se cere doar cu adevărat căutată. Atitudinea îți decide Altitudinea! În orice domeniu al vieții. Felul în care gândești despre problemă îți arată dacă vei găsi vreodată soluția ori nu.
Te salut cu încrederea că te antrenezi zilnic să ieși din tipare și faci tot ce poți pentru a crește, HAI SUS! Iubesc să cunosc oameni care preferă efortul dezvoltării și gustul succesului!
Academia de Bine te susține! Sunt Cătălin Stoica, trainer, coach, speaker din echipa lui John Maxwell, și dacă tu consideri că te mai pot ajuta pentru îmbunătățirea vieții tale – comunicare eficientă, relaționare intenționată, influență pozitivă și puternică asupra oamenilor în vederea atingerii obiectivelor, cu motivație, disciplină și responsabilitate, dă-mi un semn, căci tare m-aș mai bucura să pot face ceva în plus pentru tine! catalin@catalinstoica.org