Dezvoltare Personala
"Și când vrei să schimbi ceva, îți iese în cale un om din ăsta curat. Cinstit. Onest. Și te privește direct în ochi. Cu tot sufletul. Și o faci și tu. Nu îți mai e teamă. Pentru că omul ăsta îți vorbește calm și cald și blând. Și nu te judecă. Și te ascultă. Te lasă să vorbești. Nu te întrerupe. Iar când simte că ai terminat, îți zâmbește cu drag și îți povestește cu toată sinceritatea pământului o întâmplare din viața lui, asemănătoare cu a ta.
Așa, să știi că nu ești singur. Că mai sunt alții ca tine. Și dacă lor nu le e teamă, nici ție nu are de ce să îți fie. Ei sunt cei curajoși. Ei sunt adevărați eroi anonimi ai lumii noastre.
Privește și nu te mai teme. Nu ești singur. Suntem mulți. Mult prea mulți. Dezbracă-te și dansează !"
"A asculta" nu înseamnă neapărat "a auzi". Și aici se întrerupe, de obicei, comunicarea. Unul vorbește, celălalt se preface că-l ascultă, deși se gândește la ale lui, la ce replică interesantă urmează să-i dea. Iar apoi îi atrage atenția primului: "vezi? eu te-am ascultat pe tine!" Dacă nu l-ai înțeles în dreptatea aia a lui, pe care o are sau pe care n-o are, nu l-ai ascultat; te amăgești doar. Și-l amăgești și pe el. Și la fel ți se va întampla și ție din partea celorlalți. Asta înseamnă coaching în viața obișnuită a fiecăruia dintre noi: să asculți și să auzi în același timp; să asculți și să-ți pese; să asculți nu ca să-i dai replica, ci pentru a-l înțelege pe celălalt. Fiindcă e și el la fel ca tine, chiar dacă inițial i-ai pus o altă etichetă, poate neplăcută.